⚫ Mi-am ascuns durerea atât de bine, încât am început să cred că nu mai doare.
Ca bărbați, suntem crescuți să fim ziduri. Să nu tremurăm. Să nu plângem. Să nu cerem ajutor. Să fim liniștea în haos, chiar și atunci când haosul e în noi. Așa că învățăm să tăcem. Zâmbim când sufletul urlă. Facem glume, ca să nu se vadă lacrimile. Și când lumea ne întreabă „Ești bine?”, răspundem automat: „Da, normal.”
Dar când ajungi acasă și se închide ușa, începe adevărul. Îți dai jos pantofii, cămașa, masca. Și rămâi doar tu. Cu liniștea aia grea… care nu mai e liniște.
Simți cum stomacul ți se strânge. Cum inima bate fără motiv. Și pentru o clipă, te întrebi: „Oare chiar mai pot?” Înainte să intri în casă, ești un zeu. Când ești singur, ești doar un om care s-a pierdut pe drum.
Știu asta. Pentru că am fost acolo. Pentru că și eu m-am uitat în oglindă și simțeam că văd un dușman nu un prieten. Pentru că și eu am zâmbit la alții, dar m-am prăbușit în tăcere.
Mi-a fost rușine. Rușine să spun că mi-e greu. Rușine să arăt că și eu sângerez, doar că nu se vede. Dar într-o zi am înțeles ceva: nu există putere fără adevăr. Și nu există vindecare în minciună.
Mâine îți spun ce am făcut ca să ies din întunericul ăla. Nu ca un expert, nu ca un „guru”. Ci ca un bărbat care s-a ridicat de jos… cu lacrimi în ochi, dar cu inima întreagă.
Paul Gavris
⚫ Mi-am ascuns durerea atât de bine, încât am început să cred că nu mai doare.
Ca bărbați, suntem crescuți să fim ziduri. Să nu tremurăm. Să nu plângem. Să nu cerem ajutor. Să fim liniștea în haos, chiar și atunci când haosul e în noi.
Așa că învățăm să tăcem. Zâmbim când sufletul urlă.
Facem glume, ca să nu se vadă lacrimile. Și când lumea ne întreabă „Ești bine?”, răspundem automat: „Da, normal.”
Dar când ajungi acasă și se închide ușa, începe adevărul. Îți dai jos pantofii, cămașa, masca. Și rămâi doar tu. Cu liniștea aia grea… care nu mai e liniște.
Simți cum stomacul ți se strânge. Cum inima bate fără motiv. Și pentru o clipă, te întrebi: „Oare chiar mai pot?”
Înainte să intri în casă, ești un zeu. Când ești singur, ești doar un om care s-a pierdut pe drum.
Știu asta. Pentru că am fost acolo. Pentru că și eu m-am uitat în oglindă și simțeam că văd un dușman nu un prieten. Pentru că și eu am zâmbit la alții, dar m-am prăbușit în tăcere.
Mi-a fost rușine. Rușine să spun că mi-e greu. Rușine să arăt că și eu sângerez, doar că nu se vede.
Dar într-o zi am înțeles ceva: nu există putere fără adevăr. Și nu există vindecare în minciună.
Mâine îți spun ce am făcut ca să ies din întunericul ăla. Nu ca un expert, nu ca un „guru”. Ci ca un bărbat care s-a ridicat de jos… cu lacrimi în ochi, dar cu inima întreagă.
#DreamLifeStyle #BaniiSeFacDistrandu-te #FreeThinking #PowerTeam #PowerSystem #90Zile
1 month ago | [YT] | 0