XSTORIA

La început de 2026, să pășim cu curaj și demnitate pe drumul adevărului. Într-o lume a confuziei și a compromisurilor, să nu renunțăm la lupta pentru adevăr, la identitatea noastră națională și la credința care ne-a ținut uniți de-a lungul istoriei.
Să avem puterea de a ne apăra valorile, înțelepciunea de a le transmite mai departe și credința că doar rămânând fideli rădăcinilor noastre putem construi un viitor drept și demn.

La mulți ani 2026! Dumnezeu să ne lumineze și să ne întărească! ☦️🇷🇴🙏

1 day ago | [YT] | 112

XSTORIA

Fie ca lumina Nașterii Domnului să vă umple sufletul de pace, credință și speranță. Sărbători binecuvântate, cu sănătate, bucurii alese și dragoste alături de cei dragi! ☦️🇷🇴

1 week ago | [YT] | 97

XSTORIA

Salvați data și locația!
Toți care sunteți din București sau din împrejurimi sunteți invitați!

Eveniment dedicat memoriei anticomuniste - București, 10 dec. 2025, ora 18,30, la Fundația Ion Gavrilă Ogoranu. Detalii: Tel/WhatsApp +40722749249 ------------ Trăim o vreme de restriște a culturii și memoriei. Eroii Rezistenței anticomuniste sunt prigoniți post-mortem și condamnați încă o dată prin legi penale, troițele sunt tăiate cu drujba, iar Biserica e acuzată de canonizarea unor martiri „incorecți politic”. Operele poetice sunt cenzurate pentru opiniile politice ale autorilor, iar parastasele unor luptători anticomuniști sunt păzite de forțele de ordine ca niște pericole publice.
Numit azi “cancel culture”, acest gen de poliție a gândirii a funcționat încă din prima jumătate a secolului trecut în regimurile totalitare de stânga ori de dreapta, iar după 1944 a operat în România, sub ocupația Rusiei sovietice și regimul comunist. Repetarea – în alte forme, dar cu aceeași virulență – a războiului împotriva cărților, este un simptom al eșecului decomunizării României după 1989. În lipsa unui proces al comunismului, a lustrației și unei educații pe temeiul Memoriei, asistăm la un nou genocid cultural, cu consecințe incalculabile pentru identitatea națională. Realizează cineva că, într-o țară cu un război lângă frontiere, aceasta e o problemă de siguranță națională?
În acest context politic și cultural, cartea jurnalistului Răzvan Gheorghe cade ca un trăznet, având menirea de a zgudui conștiințele și de a ne trezi la o realitate acută. Protagoniștii – luptători anticomuniști – răspund unor întrebări cutremurătoare și uneori ne fac să înțelegem cee ce ni se întâmplă azi.
Din această perspectivă, cartea are o valoare de testament al unei generații care, de dincolo de mormânt, ne imploră să nu repetăm greșelile trecutului.
Pe 10 decembrie, de Ziua mondială a Drepturilor Omului, vă invităm la un eveniment dedicat dreptului la Memorie.
----------
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu
Fundația Română pentru Cultură și Educație „Buna Vestire"

4 weeks ago | [YT] | 80

XSTORIA

De aici de la Alba Iulia urez tuturor românilor un istoric, La mulți ani🇷🇴 Să păstrăm în inimile noastre idealul unirii și să privim înainte cu același spirit de împreună. Marea Unire de la 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național, ROMÂNIA. 🇷🇴

Recunoștință veșnică jertfei tuturor soldaților eroi care s-au săvârșit pentru acest ideal măreț și a martirilor participanți la 1 Decembrie 1918 care, au făcut posibilă marea Unire, dar au sfârșit în închisorile comuniste.

La mulți ani România!🇷🇴 La mulți ani Români!🇷🇴

1 month ago | [YT] | 142

XSTORIA

† 21 noiembrie Gheorghe Calciu-Dumitreasa și Tache Rodas sunt două dintre figurile emblematice ale rezistenței morale și spirituale din închisorile comuniste ale României. Ei nu au avut arme, funcții sau privilegii. Au avut doar credință, demnitate și curaj – dar acestea s-au dovedit mai puternice decât orice sistem construit pe minciună.


Să nu ne amăgim: drumul parcurs al suferinței lor nu a fost doar o pagină tristă din istorie — a fost o rană deschisă în trupul acestui neam. Ei au coborât în cele mai întunecate adâncuri ale comunismului, acolo unde omul era făcut bucăți, unde credința era zdrobită, unde libertatea era un cuvânt interzis.
La Pitești, au înfruntat teroarea care a vrut să le fure totul: numele, gândurile, demnitatea, sufletul. Au trecut prin bătăi, foame, umilințe de neimaginat. Au văzut prăbușirea celor din jur. Au simțit cum răul încearcă să le spintece interiorul. Și totuși — nu au căzut. Nu s-au lepădat. Nu s-au rupt.

Apoi au mers mai departe prin labirintul de piatră al închisorilor comuniste: Gherla, Jilava, Aiud. Ani întregi în care au fost închiși, loviți, hăituiți, supravegheați, reduși la tăcere. Dar nu au tăcut. Nici în suflet, nici în minte, nici în credință.

Ei au plătit pentru noi. Au plătit pentru dreptul nostru de astăzi de a vorbi, de a crede, de a merge liberi. Iar datoria noastră nu este doar să-i amintim.

Datoria noastră este să-i purtăm ca pe două trepte de granit sub picioare — ca să nu ne prăbușim moral vreodată.

Au executat ani grei fără a se plânge, fără a renunța la demnitate și identitatea lor morală.

Dacă vom uita suferința lor, vom fi demni de ea?
Dacă vom tăcea, ce am învățat din jertfa lor?
Dacă vom lăsa minciuna să revină, ce ne va spune istoria?
Gheorghe Calciu și Tache Rodas sunt glasul care ne strigă peste timp:

„Nu lăsați libertatea să adoarmă! Nu lăsați răul să se întoarcă! Nu trădați suferința noastră!”

Acesta este mesajul lor.
Un mesaj plătit cu sânge, cu oase rupte, cu ani furați.
Un mesaj pe care noi suntem obligați să-l ducem mai departe.
Să-i cinstim, păstrându-ne demnitatea. Să-i onorăm, apărând adevărul. Să-i pomenim, trăind liberi.

XSTORIA

1 month ago | [YT] | 76

XSTORIA

1 month ago | [YT] | 36

XSTORIA

Știu veacurile / Mihai Buracu

Ştiu veacurile cum să cumpănească
Când ne vor pune anii în talere,
C-am rupt din munţi şi-am dus pe mâini galere
Pentru credinţa noastră-mpărătească
Şi pentru dreptul nostru la-Nviere.

Ştiu veacurile şi vor pune-n Carte,
Ca să rămâie mărturie dreaptă,
Că n-am îngenunchiat pe nici-o treaptă
Şi, de-am murit, ne-am ridicat din moarte
Şi-am răsplătit cu fapta orice faptă.

Şi, dacă ne-am bătut cu faţa suptă
Şi fruntea de durere-ncrâncenată,
Vor trece-n Carte fapta minunată:
Că am luptat şi, de n-am căzut în luptă,
În moarte-am fost mai tari ca niciodată.

#MihaiBuracu

Traseul pătimirii a lui Mihai Buracu: Caransebeș - Direcția Regională de Securitate » Caransebeș » Lugoj - Serviciul raional de Securitate » Timișoara - închisoarea militară » Timișoara » Aiud » Jilava » Târgșor » Peninsula (Valea Neagră) » Poarta Albă » Văcărești » Pitești » Ghencea » Bicaz » Borzești » Onești.

1 month ago | [YT] | 50

XSTORIA

Restaurare/ Retușare color Fotografie: #IULIU #MANIU - a fost unul dintre acei oameni rari care, atunci când istoria i-a cerut să aleagă, a ales dreptatea și demnitatea, chiar dacă drumul acesta pentru el a dus la suferință și moarte.

Pentru neamul românesc

Iuliu Maniu a însemnat credința neclintită în drepturile și unitatea românilor. El a fost una dintre figurile centrale ale Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, garantând prin prestigiul său că unirea Transilvaniei cu România se face pe baze democratice și prin voința poporului. Pentru români, Maniu a fost simbolul demnității, curajului și onoarei în fața încercărilor istoriei. Maniu a fost un om de stat vizionar, preocupat nu de puterea personală, ci de instituții democratice, justiție, moralitate publică și respectarea legii.

Ce înseamnă Iuliu Maniu pentru: România, pentru Istorie, generațiile din trecut contemporane cu el, pentru prezent, și viitor?

1.Pentru România, adesea supusă presiunilor externe și slăbită intern, Maniu a reprezentat coloana vertebrală a politicii morale.
2.Pentru istorie, unul dintre cei mai mari oameni politici români ai secolului XX.
4. Pentru generațiile din trecut, contemporanii lui Maniu l-au văzut ca pe un reper moral, chiar și atunci când nu erau de acord cu el politic.
5. Pentru prezent, Maniu este un model uitat prea des, dar cu o relevanță imensă: (Într-o societate în care corupția și compromisurile sunt adesea acceptate, exemplul său de intransigență morală poate inspira.
Într-o lume a polarizărilor și a manipulărilor, Maniu ne amintește că adevărata politică se face pentru oameni, nu pentru interese personale.)

6. Pentru viitor, pentru generațiile care vor veni, Iuliu Maniu poate fi: 1. Un far moral – arătând că demnitatea și curajul nu se negociază.
2. Un avertisment – că lipsa de vigilență duce la dictatură și la pierderea libertății.
3. O sursă de speranță – că, indiferent cât de întunecate sunt vremurile, există oameni care aleg să rămână drepți.

În esență, Iuliu Maniu a fost și rămâne o conștiință a națiunii române, un simbol al luptei pentru libertate, unitate și democrație. Dacă România are nevoie de repere, el este unul dintre cele mai puternice.

3 months ago | [YT] | 71

XSTORIA

Restaurare/ Retușare color Fotografie: #VASILE #MILITARU „Dacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, nu am pierdut nimic”. - VASILE MILITARU

Vasile Militaru (1885–1959) este una dintre figurile emblematice ale poeziei românești cu rezonanță spirituală și patriotică, care a cunoscut atât gloria recunoașterii publice, cât și calvarul prigoanei comuniste.



Niciodată uitat, întotdeauna recunoștință !
19 Septembrie 1885

3 months ago | [YT] | 59

XSTORIA

SCURT ISTORIC...22 SEPTEMBRIE 1939 NU UITĂM!!
Restaurare/ Retușare color Fotografie: #ELENA #BAGDAD Slăbită de boala care o țintuise în sanatoriul TBC de la Bârnova, ea a fost smulsă din pat și dusă de jandarmi pe drumul dintre Iași și pădurile din jur. Trupul ei firav abia se putea ține în picioare, dar privirea rămânea limpede și hotărâtă.

Când i s-a poruncit să îngenuncheze și să întoarcă spatele plutonului de execuție, Elena a ridicat capul și a răspuns cu o demnitate care i-a înmărmurit pe călăi:

„Un legi0nar nu se teme de moarte. Împușcați-mă din față, drept în inimă.” Trageţi şi să nu vă tremure mâna. Dar mâna jandarmului a tremurat. Cinci gloanţe nu o doborâră.

– Ce Dumnezeu, nu sunteţi în stare să trageţi? Vreţi să vă arăt eu cum se trage?

Primele salve nu au doborât-o. Ca și cum viața ei se agăța de o ultimă respirație, a rămas încă în picioare, înfruntându-și prigonitorii cu un curaj sfidător. Doar ultimele gloanțe, trase de aproape, i-au frânt trupul, dar nu și legenda.

Lăsată pe marginea drumului, găsită mai târziu de un pădurar, Elena Bagdad a fost îngropată în tăcerea nopții, noaptea, ghemuită, mai mult în picioare, la locul zis „Lotul Dumbrava” un loc retras, fără cruce și fără lumânare. Dar chipul ei a rămas în memoria celor care au văzut în ea simbolul curajului feminin și al jertfei fără teamă.

Astfel, în zilele întunecate ale represiunii din 21-22 septembrie 1939, între sutele de victime ale dictaturii regale, numele Elenei Bagdad s-a ridicat ca o mărturie vie: aceea că demnitatea nu poate fi împușcată, iar moartea, atunci când e înfruntată cu credință și curaj, se transformă în biruință.

3 months ago | [YT] | 129